Asa cum spune legenda, zeul vinului s-a nascut în Tracia, pe teritoriul României de astazi. În aceasta zona, producerea vinului este o ocupatie ce dateaza din secolul 7 înaintea erei noastre. Abundenta si calitatea vinurilor produse de catre daci (locuitorii acestei parti a Traciei) era atât de vestita, încât marele rege dac Burebista, în dorinta de a pune capat incursiunilor popoarelor migratoare, a ordonat distrugerea tuturor viilor. Bineînteles, nu toate viile au fost dezradacinate si, în scurt timp, alte vii au fost plantate. Peste mai bine de un secol, când legiunile lui Traian au navalit în Dacia, ele au gasit aici o viticultur? înfloritoare. Faptul este ilustrat de medalia batuta de împaratul roman în onoarea victoriei asupra lui Decebal, în care Dacia este simbolizata printr-o femeie asezata pe o stânca, în fata careia doi copilasi tin în mâini ciorchini de struguri si spice de grâu,

semnul bogatiei tarii. Mai mult, în traditiile mitologice chineze se considera ca vita de vie a fost adusa în China din Dacia preistorica. Istoricul Gustave Glotz remarca, înca din anul 1925, în volumul "Civilisation Egeenne": "Cu mult înainte de a fi consacrata era lui Dyonysos, vita de vie a format bucuria popoarelor preistorice". Chiar traditiile mitologice ale Greciei antice atribuie tracilor si pelasgilor introducerea vitei de vie în Hellada. "Razboinicii greci s-au dus în Thracia sa gaseasca vinul", se spune într-un vers din Iliada lui Homer.

       Mai târziu, poetul latin Ovidiu descrie modul în care geto-dacii practicau viticultura si concentrarea vinului prin înghetare, obtinând ceea ce astazi se numeste coniac. Pe vremea celebrului rege dac Burebista, viile luasera, cum se stie, o asemenea extindere, iar vinul producea stari inconforme cu morala geto-dacica, încât marele preot Deceneu l-a convins pe monarh sa ordone stârpirea podgoriilor. Istoricul antic Strabon relateaza acest fapt, în urma caruia s-a declansat o uriasa rascoal?, care a dus în final la asasinarea lui Burebista.

       Vinurile românesti au fost întotdeauna cautate în Europa, ca de altfel si tescovina (tighirul). Dimitrie Cantemir noteaza ca din Moldova, vinurile românesti ajungeau pâna în Tarigrad, Varsovia si Viena, iar cele din Muntenia, în Turcia si Egipt. Vinurile de Cotnari, Magura, Piatra si Nebuna erau cotate aidoma cu cele de Tokay, Sauternes, Sanatorin, Rhein si Bourgogne. Însusi Napoleon, împaratul Frantei, prefera vinul de Cotnari.

de 12 ani, podgoriile au fost decimate. Urmarea acestui flagel a constat într-o lupta crâncena pentru refacerea viilor cu vite aduse mai ales din Franta, dar care s-au dovedit improprii climatului României. Ca rezultat, marea majoritate a viilor plantate post-filoxera au fost de provenienta franceza, cum ar fi: Pinot Noir, Cabernet Sauvignon, Merlot, Chardonnay ori Sauvignon Blanc. De aceea varietatile respective sunt cultivate în România de mult mai mult timp ca în restul tarilor din estul Europei.

       În cele din urma, viticultorii au recurs la aclimatizari si la refacerea soiurilor autohtone. În 1913, suprafata viilor ajunsese la 72.600 de hectare, cu o productie de 1.520.000 hectolitri de vin anual.

       Dar, dupa Primul Razboi Mondial, atribuindu-se taranilor loturi de pamânt din mosiile statului, acestia au plantat pretutindeni vii. În scurt timp, suprafata viilor s-a dublat, dar nu cu vite altoite, ci cu hibrizi, producatori directi, care nu dau totusi vinuri de calitate.

       Intinderea excesiva a viilor de hibrizi a devenit la un moment dat îngrijoratoare, deoarece vinurile obtinute de tarani concurau pe cele nobile, scazând pretul acestora. Drept urmare, marii podgoreni, precum Constantin Garoflid (1872-1943), de mai multe ori ministrul Agriculturii în perioada interbelica, au facut ca Parlamentul sa adopte o lege nepopulara privind îngradirea plantarii de vite de vie hibride producatoare direct.

       În 1938, existau circa 170.000 de hectare cu vii de hibrizi producatori directi si 40.000 de hectare cu vii indigene nealtoite. În schimb, suprafata viilor cu specii nobilese cifra la circa 500.000 de hectare.

       Liberalizarea economiei românesti, de dupa 1989, nu a afectat societatile de cercetare din domeniul viei si vinului; pe de alta parte, viile aflate în patrimoniul cooperativelor agricole au fost privatizate, iar întreprinderile si societatile vini-viticole de stat au fost si ele privatizate.

       În concluzie, vinurile românesti sunt produse atât din soiuri autohtone de struguri, cât si din soiuri importate, cu calitati oenologice caracteristice, ce s-au adaptat foarte bine conditiilor climatice specifice din România. Ceea ce urmeaza este o succinta descriere a soiurilor de struguri specific românesti.

       În plin? glorie, viticultura româneasc? a fost atacat? cu furie în anii 1882-1884 de epidemia ucig?toare a filoxerei. În decurs